Aparate electrice de conectare si protectie

 Aparatele electrice de conectare sunt aparate care au destinatia asigurarea inchiderii circuitelor electrice.
 
 Aparatele de protectie sunt aparate care protejeaza circuitele in care se monteaza atunci cand marimile electrice ale circuitelor nu se incadreaza in valorile admise.Cele mai utilizate aparate de protectie sunt sigurantele fuzibile.
 

 1) Intrerupatoare
  Intrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele electrice împotriva scurtcircuitelor, astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire de siguranţele electrice fuzibile, care după fiecare declanşare trebuie înlocuite (deoarece se arde fuzibilul), întrerupătoarele automate trebuie doar reanclanşate manual după înlăturarea defectului sau încetarea stării de suprasarcină, aceasta deosebindu-le de siguranţele automate care reanclanşează singure în cazurile menţionate. Întrerupătoarele automate există într-o largă diversitate de mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare de foarte mari dimensiuni, folosite la tensiuni foarte înalte (e.g. 400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2, 2+N, 3, 3+N,4P.
   


           2)Prize cu fise
 Priza este un dispozitiv de conectare cu ajutorul căruia se realizează legătura electrică a unui receptor mobil la o reţea electrică prin intermediul unei fişe de curent. Este un orificiu, cu un dispozitiv de obturare sau de reglare, făcut în peretele unei încăperi, al unui generator, al unei conducte etc., prin care se realizează legătura electrică.
               

    3)

Siguranţa fuzibilă este un aparat de protecţie care întrerupe circuitul în care este conectat, când curentul electric depăşeşte un anumit timp o valoare dată, prin topirea unuia sau mai multor elemente fuzibile.
Siguranţele fuzibile se grupează în doua clase de funcţionare, care definesc domeniul de curent pe care îl pot întrerupe:

• clasa de funcţionare g (siguranţe de uz general) cuprinde siguranţele ale căror elemente de înlocuire rezistă la acţiunea curenţilor mai mici sau egali cu curentul lor nominal;
• clasa de funcţionare a (siguranţe asociate) cuprinde siguranţele ale căror elemente de înlocuire rezistă la acţiunea curenţilor mai mici sau egali cu curentul lor nominal şi pot întrerupe în condiţii precise toţi curenţii de la un anumit multiplu al curentului nominal până la capacitatea lor nominală de rupere.

 

Circuite electrice simple

Contactul electric este ansamblul compus din doua piese metalice a caror atingere permite trecerea curentului electric .
   Materialele utilizate trebuie sa fie conductoare , sa se  oxideze cat mai putin si sa aiba temperatura de topire cat mai ridicata.
  Cele mai folosite materiale sunt : cuprul , argintul , aurul , platina . wolframul si molibedenul.
   Contactele electrive se clasifica in  :
 contacte permanenete care nu se desfac in timpul functionnarii. In aceasta grupa de contact se intalnesc:
  a) contacte cu surub si piulita
  b)contacte obtinute prin lipire
   Contacte alunecatoare legatura electrica intre piesele contactelor nu se desface dar una din piese aluneca pe cealalta
  Contacte care in functiune se inchid si se deschid asigurand inchiderea si deschiderea circuitelor electrice acestea au in componenta o piesa de contact mobila.

     

Materiale utilizate in electrotehnica si electronica

 Electrotehnica este stiinta care studiaza fenomenele electrice si magnetice din punctul  de vedere al aplicatiilor lor in tehnica.
 Electronica este stiinta care studiaza fenomenele legate de miscare  in diferite medii a particulelor  incarcate electric; electronicastudiaza si constructia dispozitivelor si aparatelor care functioneaza pe baza acestor fenomene.
   Materialele conductoare sunt materiale care conduc curentul electric.
 
Conductivitatea electrică (numită şi conductibilitatea electrică specifică) este mărimea fizică prin care se caracterizează capacitatea unui material de a permite transportul sarcinilor electrice atunci cînd este plasat într-un câmp electric. Simbolul folosit pentru această mărime este de obicei σ (litera grecească sigma), iar unitatea de măsură este siemens pe metru (S·m⁻¹). Mărimea inversă conductivităţii este rezistivitatea electrică, cu simbolul ρ (litera grecească ro) şi unitatea de măsură ohm metru (Ω·m).
Următorii termeni sînt înrudiţi cu conductivitatea electrică dar au semnificaţii diferite:

• Conductibilitatea electrică este proprietatea materialelor de a permite trecerea curentului electric.
• Conductanţa electrică este mărimea care exprimă capacitatea a unui conductor sau circuit dat de a conduce curentul electric. Conductanţa se măsoară în siemens (S) şi este mărimea inversă rezistenţei electrice măsurate în ohmi (Ω).

De exemplu, în conductoare, datorită agitaţiei interne, multitudinea de electroni ce se deplasează de la un atom la altul, poate fi asimilată cu un gaz electronic în care interacţiunile dintre electroni sunt neglijabile. Se ţine cont că electronii se ciocnesc cu ionii pozitivi metalici după parcurgerea drumului liber mijlociu, cu o viteză calculabilă. Datorită agitaţiei interne naturale, electronii au viteze diferite, precum şi direcţii, sensuri, putându-se calcula o viteză medie de grup:

unde: , iar T este temperatura absolută [K]
Dacă se aplică din exterior un câmp electric conductorului, electronii smulşi de câmp au o anumită direcţie, sens şi viteză calculabilă. Dacă se ţine cont de interacţiunile dintre electroni, aceştia având o anumitâ masâ, curbeazâ spaţiul în jurul lor, modificând traiectoriile date de ciocnirile cu structura cristalină a conductoarelor, o parte din energie transformându-se într-un element gravitaţional, generând o oglindă deformatoare a timpului în raport cu masa.

2.Materiale conductoare nemetalice.  Electrolitii sunt materiale in stare lichida care conduc curentul electric si care, in cursul acestui proces , sufera modificari chimice